Ai grijă!

O expresie aproape banală, nu? O folosim cred că în fiecare zi: ”Ai grijă de tine!”, ”Ai grijă să…mănânci cum trebuie, dormi destul, înveți etc.” A devenit un reflex. Nu îi dăm foarte multă importanță.

De fiecare dată când mergeam cu bunicul meu cu mașina, aveam un tic verbal: ”Ai grijă!”. Probabil că și pentru că sunt și eu șofer de ceva timp (aproape un an) și eram atent la tot ce se mișca în jurul nostru. În glumă, el răspundea: ”Să mai aibă grijă și ei, nu numai eu!”. Din păcate, azi nu a mai fost o glumă.

O mică neatenție…și totul se poate schimba într-o clipă. Asta s-a întâmplat azi, zi care părea că începe perfect. Am reușit să rezolv să dau în altă zi examenul de semiologie chirurgicală (era programat sâmbăta), am reușit să învăț câte ceva pentru examenul de joi, totul bine și frumos. Dar a venit un telefon care a întors balanța: ”Ovi, știu că ești student la medicină și poți suporta anunțuri de astea. Bunicul tău a avut un accident. A fost lovit de vecinu’ cu ATV-ul. Medicii încearcă să-l resusciteze, dar nu știu dacă se mai poate face ceva. Trebuie să fii tare!” Am știut încă de la începutul convorbirii că s-a întâmplat ceva. Am sunat repede acasă și mi s-au confirmat temerile.

Primul gând care mi-a trecut prin minte a fost: ”N-am fost acolo să-i spun: Ai grijă!”. Nu știu dacă folosea la ceva, dar acum știu cât de important e să ai grijă. Și în situația de față, nu bunicul meu trebuia să ”aibă grijă”, ci vecinu’, care, din câte am aflat, a scăpat ATV-ul de sub control și de aici nu mai era mult până la poartă, unde se aflau bunicii mei și încă o persoană. Din fericire, celelalte două persoane au scăpat cu viață, dar bunicu’ a fost prins între ATV și stâlpul porții și nu s-a mai putut face nimic…

Poți foarte simplu să zici: ”Se mai întâmplă!”. Sunt de acord, se mai întâmplă, dar hai să avem grijă să nu se întâmple atât de des, sau pe cât se poate, deloc. Fie că suntem la volan, pe stradă sau oriunde altundeva, trebuie să realizăm că Dumnezeu ne-a creat și dotat cu cel mai sofisticat lucru posibil: creierul, care printre alte funcții foarte importante, posedă și funcția de atenție. Dar pentru ca această funcție să fie la capacitate maximă, trebuie să avem grijă să: mâncăm cum trebuie, să dormim cât trebuie, să învățăm cât trebuie…și mai pot fi adăugate multe astfel de griji. Trăim în secolul vitezei, toate lucrurile așteptăm să se întâmple ”instant”, răbdarea s-a pierdut pe drum și a fost călcată în picioare de stress, vicii, probleme, care de multe ori ni le facem singuri sau ni le amplificăm fără rost, chiar fără nici un rost.

Dumnezeu ne-a dat viață, dar ne-a dat și rațiune ca să putem să o trăim cum trebuie. Ne-a dat pe deasupra și Cuvânt, după care ne putem ghida să trăim așa cum trebuie într-o lume în care, deocamdată, este stăpân altcineva. Dar avem speranță! Avem speranță că balanța se va înclina în cealaltă parte și va veni momentul când vom fi scăpați de griji. Dar până atunci, ai grijă!

UPDATE! Revenind la medicină, a sosit și raportul medico-legal: fractură de bazin cu hemoragie internă. Deci, mare lucru nu se putea face…decât dacă era o sală de operații în curte…

No Responses

Leave a Reply