Viziunea mea despre lume

Încă îmi aduc aminte de perioada pre-BAC-istă când ”keyword”-urile subiectelor la limba și literatura română erau: ”viziunea despre lume dintr-un text aparținând lui…”. Dacă Eminescu, Caragiale, Bacovia etc. și-au exprimat viziunea lor despre lume în diferitele opere literare pe care le-au creat de-a lungul vieții lor, de ce să nu-mi exprim și eu viziunea despre lume în format electronic – tot o operă literară este și aceasta. Așadar, cei care dau BAC-ul la toamnă sau anul viitor, puteți exersa cu următorul subiect: ”Scrieți un comentariu privind viziunea despre lume a lui OvidiusMD” – comentariu pe care-l puteți scrie foarte ușor la sfârșitul articolului.

Am să-mi încep postulatul răspunzând la eterna întrebare (în curând nu o să mai fie eternă) ”Cum am ajuns aici?”. Evident, din lada cu teorii sunt șterse de praf cel mai des două cărți: Biblia și Originea Speciilor. Pentru moment o să le las deoparte (nu o să se aștearnă praful, vă asigur), deoarece bătălia între a crede sau nu într-un Dumnezeu nu se rezumă doar la aceste 2 cărți, nu că ar fi neimportante, să nu mă înțelegeți greșit. De exemplu, sunt creștini care cred în evoluție (contrar principiilor Bibliei) și atei care nu cred în evoluție.

Așadar, conform viziunii mele despre lume, există un Dumnezeu care a creat Universul, Timpul, Materia și cel mai important, pe noi. Cum îl percep eu pe Dumnezeu? Fiecare dintre noi îl percepem pe Dumnezeu diferit. Desigur că eu cred că putem vorbi de un adevăr obiectiv, chiar dacă ne formăm o imagine diferită (subiectivă) despre Dumnezeu. Asta se întâmplă dacă nu există o credință bazată pe dovezi, ci doar credulitate, sau mai rău o credință ”manufacturată”, adică făcută după ”voia noastră”. Biblia nu încurajează astfel de credință. Niciunde în Biblie nu scrie ”Crede și nu cerceta”, ci ”Cercetați toate lucrurile și luați ce este bun”. Eu mi-am bazat credința în Dumnezeu pe cărțile pe care le-am citit (cu argumente pro și contra) despre existența lui Dumnezeu, veridicitatea Bibliei, principiile Bibliei etc., dar în mod special pe experiența personală. Nu afirm că doar experiența personală este necesară pentru a forma o credință veridică, ci ea este modul prin care relația cu Divinitatea se poate lega și păstra. De la experiența personală cred că începe ”drumul credinței” (credința fie în Dumnezeu, fie împotriva Lui – cu cât citesc mai mult din experiențele personale ale oamenilor – fie atei, fie creștini – am dedus că fiecare își alege drumul credinței influențat de anumite experiențe pozitive/negative raportate la religie – vezi ”Când L-a respins știința pe Dumnezeu?” + experiențe unor oameni ca Darwin, Oliver Sacks, John W. Loftus și alții). Am citit undeva că oricâte teorii ai întâmpina despre existența/non-existența lui Dumnezeu, lucrul ce nu-l poți abandona este experiența personală pe care ai avut-o cu El. Eu personal am avut experiențe frumoase cu El, printre care decizia de a merge la medicină, talentul muzical și multe altele (unele sunt scrise și pe-aici pe blog și poate vor mai fi scrise și altele).

Poate că ați fost dezamăgiți de conținutul articolului până aici. Scopul acestui articol este de a-mi prezenta pe scurt ceea ce cred eu despre lume, nu de a dovedi ceva (oricum, Dumnezeu nu se poate dovedi – doar argumenta). Mai jos puteți citi, în rezumat, principalele idei din viziunea mea despre lume:

  • Dumnezeu există – există dintotdeauna, nu are nevoie de o cauză – ”Eu sunt Cel ce sunt” – Dacă prima reacție pe care ați avut-o când ați văzut această afirmație a fost: ”Dar pe Dumnezeu cine L-a creat?”, vă recomand să citiți cartea: ”Cine L-a creat pe Dumnezeu?”, de Ravi Zacharias și Norman Geisler (chiar dacă nu tot ce scrie acolo coincide cu viziunea mea despre lume, sunt câteva arugmente interesante care merită citite – alte cărți de Ravi Zacharias mai puteți citi: The end of Reason și Dezamăgit de creștinism?)
  • Dumnezeu este dragoste – o intrebare care mi-a venit recent în minte: cum ar fi putut evolua dragostea? (mă refer la dragostea ca și principiu, nu la chimie). Cum s-ar aplica dragostea pentru aproapele, dragostea necondiționată, dragostea care se jertfește la ”survival of the fittest”? Ioan 3:16 – ”Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viață veșnică” – ce alt ”dumnezeu” și-ar fi dat viața pentru creaturile Sale? Și mai ales acele creaturi care au ales să nu-L asculte, în ciuda ”simplității cerințelor”.
  • Răul există – tendința modernă: totul se poate explica dpdv științific; totul este consecința unui deranjament în mecanismul evoluat de milioane de ani (oare nu se poate spune că totul este consecința unui ”deranjament” întâmplat cu mult timp în urmă – mândria?); din asta rezultă că răul nu există sau că, cel mult, este o dereglare a binelui. Eu cred că răul este lipsa binelui (asta se poate aplica și la mult-controversata temă a suferinței). Eu cred că răul este cel care a evoluat, nu omul (puțină meditație și o să înțelegeți conceptul).
  • Biblia este demnă de crezare – Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu. A nu se înțelege că Dumnezeu a dictat autorilor Bibliei fiecare cuvânt. ”Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună” – 2 Timotei 3:16, 17. Deși aparent sunt câteva contradicții în Biblie, la o studiere mai atentă aflăm că acele ”contradicții” sunt fie erori de traducere, fie scoateri din context care nu afectează în nici un mod doctrina centrală a Scripturii. Ca și argument forte pentru veridicitatea Bibliei pentru mine au fost profețiile care, unele s-au împlinit cu exactitate (vezi istoria) altele urmează să se împlinească. (un dialog interesant între Teofil și Cosmofil – articolul complet o să-l transcriu în altă zi)
  • Sufletul nu este o entitate separată – omul după ce moare, moare – nu merge niciunde (rai/iad). Viața veșnică/moartea veșnică (nu chin veșnic) este răsplata pe care orice om o va primi la The Judgement Day (un articol interesant despre subiect). Eu cred că acesta este un motiv principal din cauza căruia mulți atei militează pentru credința lor.
  • Dumnezeu va reveni pentru a pune capăt răului și pentru a-i salva pe cei care au crezut și ascultat pe Creatorul lor. Întreaga știință a eschatologiei și alte principii fundamentale ale Bibliei le puteți studia pe site-ul oficial al confesiunii la care ader ca și convingere.

Închei aici articolul, deoarece în câteva minute trebuie să plec la ”băgat de lemne” și poate o să fiu prea obosit să scriu. Aceasta a fost, în mare, viziunea mea despre lume. Mai aveam câteva idei de scris, dar poate o să le dezvolt în alte articole.

Update! Continuare AICI!

9 Responses

  1. Sanda
    August 13, 2012
  2. OvidiusMD
    August 14, 2012
  3. Sanda
    August 14, 2012
  4. Cristi
    August 15, 2012
    • OvidiusMD
      August 15, 2012
      • Sanda
        August 16, 2012
        • OvidiusMD
          August 16, 2012
          • Sanda
            August 17, 2012
  5. Sanda
    August 17, 2012

Leave a Reply