sursa: diederichhealthcare.com

Chiar dacă au trecut deja aproape 2 ani de când am terminat studenția, săptămâna trecută m-a luat puțin dorul de facultate (glumesc) și am însoțit-o pe Cora la un curs opțional despre comunicarea eficientă medic pacient. La București, medicina se face în sistem modular, adică faci un stagiu, dai examen și începi alt stagiu. Există doar cursurile opționale care interferă puțin cu mersul normal al stagiilor, fiind programate după-amiază.  Opționalul de comunicare eficientă medic-pacient este organizat de catedra de Psihiatrie Pediatrică și durează o săptămână (3-4 cursuri+examen), dar ce am învățat aici ne va folosi o viață întreagă.

Cred că v-ați săturat deja să vedeți ”opțional”, ”opțional”, ”opțional”. Deja mă penalizează google pentru densitate crescută de cuvinte cheie. Comunicarea eficientă nu este o caracteristică opțională pentru un medic – mă rog, sunt ramuri în medicină în care ai nevoie mai mult sau mai puțin de acest skill (anatomopatologii, medicii de laborator, legiștii într-o oarecare măsură vs psihiatrii și în principal majoritatea specialităților clinice) -, iar cursurile care ating acest domeniu ar trebui să fie obligatorii, ca în orice altă breaslă care are contact direct cu oamenii.

În România avem avantajul contactului cu pacientul încă din primii ani de facultate. Dincolo nu e chiar așa facil și ușor de obținut. O mare prostie pe care am făcut-o în facultate și acum o regret este că nu am stat mai mult de vorbă cu pacienții la stagii. Întotdeauna era cineva care lua inițiativa, iar restul grupei stătea și asculta. Voi, colegii mei mai mici, nu faceți ca mine. Fiți prezenți la stagiu, nu numai fizic. Nu știu dacă să spun ”din fericire” sau ”din păcate”, dar spitalele universitare din România sunt pline. Aveți material didactic. Bineînțeles că există loc (mult) de îmbunătățire în ce privește actul didactic, dar relația voastră cu pacientul nu e responsabilitatea dascălilor. William Osler spunea odată:

Observați, înregistrați, comunicați. Utilizați cele cinci simțuri. Învățați să vedeți, învățați să auziți, învățați să simțiți, învățați să mirosiți și  știți că numai prin practică puteți deveni experți”

În revista Viața Medicală există o rubrică scrisă de Dr. Nicolae-Iordache IORDACHE intitulată ”Examenul oral”. Merită să aruncați un ochi (metaforic) și pe site-ul dumnealui ”Cine ești tu doctore?” (dacă aveți bani, puteți achiziționa și cartea – pe care probabil o să o cumpăr la următorul salariu). În ultimul articol, ”Cât (timp) îți ia să comunici bine?”el discută efectele pe care le are birocrația, mai exact computerul, în relația cu pacientul și mai ales în calitatea timpului petrecut într-o consultație. Dr. Iordache concluzionează:

Deci, cât timp îți ia ca să comunici bine? Opinia mea este că îți ia cam tot atât timp cât să comunici prost. Dacă se întâmplă să observi că nu ai comunicat bine, prioritar ar fi să te uiți în altă parte și nu la timp. Sigur că mai mult timp ajută, dar nu este totul. Este ca și cum ai spune că toți medicii care au puțini pacienți sunt comunicatori excelenți.

Nu vreau să lungesc articolul. Cursurile integrale sunt deja pe pagina anului VI, dar la finalul primului curs am primit un document în engleză în care este expus un model de comunicare dezvoltat de niște cercetători de la Universitatea din California folosind acronimul RESPECT.

R = Raport

  • conectează-te la un nivel social
  • observă punctul de vedere al pacientului
  • elimină conștient orice urmă de judecată
  • recunoaște și evită presupunerile

E = Empatie

  • amintește-ți că pacientul a venit la tine pentru ajutor
  • încearcă să înțelegi rațiunea pacientului din spatele bolii sau comportamentului
  • recunoaște și legitimizează verbal simțămintele pacientului

S = Suport

  • întreabă și înțelege barierele care există pentru îngrijire și complianță
  • ajută pacientul să depășească aceste bariere
  • implică membrii familiei sau apropiații
  • asigură pacientul că îi stai la dispoziție și îl vei ajuta

P = Parteneriat

  • fii flexibil în ceea ce privește controlul
  • negociază rolurile dacă este necesar
  • evidențiază faptul că trebuie să lucrați împreună pentru a rezolva problemele de sănătate

E = Explicații

  • asigură-te în permanență că pacientul înțelege ceea ce i se comunică
  • folosește tehnici verbale de clarificare

C = Competență Culturală

  • respectă credințele culturale ale pacientului
  • înțelege-i viziunea despre viață definită probabil de cutume etnice sau culturale
  • fii conștient de preconcepțiile culturale proprii
  • cunoaște-ți limitele în ce privește adresarea problemelor medicale în diferite culturi
  • înțelege-ți stilul personal și recunoaște atunci când nu se potrivește cu un anumit pacient

T = trust (încredere)

  • recunoaște că la unii pacienți le e mai greu să-și dezvăluie toate problemele
  • lucrează conștient pentru a stabili o relație bazată pe încredere.

La prima vedere, această listă pare mai degrabă să ne îngreuneze actul medical în loc să-l facă mai ușor. Comunicarea eficientă medic-pacient nu e ceva ce înveți peste noapte și nu ține neapărat de abilitățile înnăscute sau de trăsăturile de personalitate. Uneori trebuie depus un efort similar învățării științei medicale pentru a putea deprinde un stil corect de comunicare cu pacientul. Dar odată învățat și dobândit, rămâne pentru toată viața (în contrast cu actualizarea continuă a informației medicale).

sursă imagine: diederichhealthcare.com

 

Fii la curent cu ultimele noutati de pe pagina de Facebook
Distribuie prietenilor:

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here