Creierul LUI ≠ Creierul EI. [video & foto]

În acest articol o să prezint 3 chestii faine pe care le-am descoperit recent legate de ”cum gândesc femeile/cum gândesc bărbații”. Știu că s-a scris pe seama asta atât de mult încât nici nu mai știi ce să crezi. Cineva mi-a recomandat un articol în genul ”viralului” de săptămâna trecută (peste 13K vizite, peste 500 de like-uri…and counting) și mi-a spus că dacă-l traduc, o să aibă mai multe share-uri decât cel cu domnișoara și bancherul. Să vedem!

Articolul (The Difference Between Men And Women. This Is Genius.) l-am găsit postat pe tickld.com, dar a fost preluat dintr-o carte scrisă de Dave Barry, ”Dave Barry’s Complete Guide to Guys”. Enjoy!

Să zicem că unui băiat numit Fred îi place de o fată numită Martha. El o invită la un film; ea acceptă; au un timp frumos împreună. Câteva seri mai târziu, el o invită la un restaurant și din nou se simt bine împreună. Ei continuă să se vadă regulat și după un timp, nici unul dintre ei nu iese cu altcineva.

Dar într-o seară, când conduceau în drum spre casă, Marthei îi vine un gând în minte și, fără să stea prea mult pe gânduri, spune cu voce tare: ”Realizezi că, în seara asta, noi ne vedem de exact 6 luni?”

Se lasă liniștea în mașină.

Pentru Martha, liniștea pare una foarte ”gălăgioasă”. Se gândește în sinea ei: „mă întreb dacă l-o fi deranjat ce am zis. Poate se simte prea limitat de relația noastră; poate crede că încerc să-l împing într-un fel de obligație pe care el n-o vrea, ori nu este sigur de ea.”

Și Fred gândește: „Pfai! 6 luni!”

Și Martha gândește: „Dar, hey, nici eu nu sunt sigură că vreau o astfel de relație. Câteodată îmi doresc să am mai mult spațiu, ca să pot gândi dacă într-adevăr vreau ca lucrurile să continue așa, să mergem înainte, adică… unde ne îndreptăm, totuși? O să continuăm să ne întâlnim doar în acest nivel de intimitate? O să ne îndreptăm către căsătorie? Către copii? Către o viață împreună? Sunt eu pregătită pentru un astfel de angajament? Chiar o cunosc eu destul de bine pe această persoană?

Și Fred gândește: „Asta înseamnă că…să vedem…în februarie când am început să ieșim, care a fost exact după ce am scos mașina din service, care înseamnă că…stai să verific odometrul…Whoa! Trebuia să schimb uleiul deja!”

Și Martha gândește: ”E supărat! Se vede pe fața lui. Poate interpretez eu greșit. Poate el vrea mai mult de la relația noastră, mai multă intimitate, mai mult angajament; poate că a simțit – chiar înainte ca eu să fi simțit asta – că eu am avut niște rezervări. Da, cred că asta e. De aceea el este așa de reținut să-și spună sentimentele. Îi e frică de respingere.

Și Fred gândește: ”O să le zic să se uite și la cutia de viteze. Nu îmi pasă ce zic idioții ăia, tot nu intră în viteză cum trebuie. Și ar fi bine să nu dea vina pe vremea rece și de data asta. Ce vreme rece? Sunt 30 de grade afară și încă schimb viteza ca la un camion de gunoi și le-am mai plătit și $600. Hoți incompetenți!”

Și Martha gândește: ”E nervos. Dar nu-l acuz. Și eu aș fi nervoasă. Mă simt așa de vinovată punându-l în situația asta, dar nu pot să mă abțin de la felul în care mă simt. Pur și simplu nu sunt sigură.”

Și Fred gândește: ”Poate că vor zice că e doar o garanție de 90 de zile…nenorociții!”

Și Martha gândește: ”Poate sunt eu prea idealistă, așteptând prințul să vină pe calul lui alb, așteptând persoana perfectă, persoana cu care mă simt bine, la care țin cu adevărat și care într-adevăr îi pasă de mine. O persoană care suferă datorită fanteziei mele egoiste.”

Și Fred gândește: ”Garanție? Vor garanție? Le dau eu garanție. Iau garanția aia și le-o înfig drept în…”

”Fred,” zice Martha cu voce tare.

”Ce-i?” spune Fred, speriat.

”Te rog să nu te chinui singur chiar așa”, spune ea în timp ce lacrimile încep să-i curgă pe obraz. ”poate n-ar fi trebuit să…oh Doamne, mă simt așa de…” (izbucnește în plâns).

”Da’ care-i baiu’?”

”Sunt așa de nesăbuită,” suspină Martha. ”Adică, știu că n-o să fie nici un prinț. Știu sigur. E prostesc. Nu e nici un prinț și nici un cal.”

”Nu e nici un cal?”, spune Fred?

”Crezi că sunt proastă, nu?” răspunde Martha.

”Nu!” spune Fred, bucuros că în sfârșit știe răspunsul corect.

”E doar că…doar că…am nevoie de puțin timp”, spune Martha.

(urmează o pauză de 15 secunde în care Fred, gândind cât poate el de repede, încearcă să vină cu un răspuns precaut. În cele din urmă, vine cu unul care crede că s-ar putea să meargă)

”Da,” spune el. (Martha, profund mișcată, îl ia de mână)

”Oh, Fred, chiar crezi și tu asta?”

”Ce să cred?”

”Despre ce am zis în legătură cu timpul”, spune Martha.

”A… da.” (Martha se întoarce și-l privește adânc în ochi, făcându-l pe Fred să-i fie puțin frică de ce urmează, mai ales dacă este și un cal implicat).

”Mulțumesc, Fred”, spune ea.

”Mulțumesc”, răspunde Fred.

Apoi o duce acasă, iar ea se întinde în pat cu un suflet torturat și măcinat și plânge până în zori, în timp ce Fred merge acasă, deschide o pungă de Doritos, deschide televizorul și îmediat este implicat într-o reluare a unui meci de baschet dintre două echipe de liceu din Dakota de Sud de care nici nu a auzit. O voce minusculă din cotloanele minții sale îi spune că ceva s-a întâmplat în mașină, dar el este sigur că n-o să înțeleagă niciodată ce a fost, așa că își dă seama că e mai bine să nu se gândească la asta.

Următoarea zi, Martha o va suna pe cea mai bună prietenă, sau poate chiar două, și vor discuta situația vreo 6 ore. În cel mai mic detaliu, vor analiza tot ceea ce a spus ea și tot ceea ce a spus el, explorând fiecare cuvânt, expresie, gesturi pentru nuanțe de înțeles, luând în considerare fiecare ramificație posibilă.

Vor continua să discute despre subiect în următoarele săptămâni, poate luni, neajungând la nici o concluzie, dar nici nu se plictisesc de subiect.

Până una alta, Fred, în timp ce juca tenis cu o prietenă comună cu a Marthei, face o pauză chiar înainte să servească și, încruntat, spune: ”Norm, a avut Martha vreodată un cal?”

Asta e diferența dintre bărbați și femei.

A doua chestie pe care am vrut s-o prezint este o animație intitulată ”Brain divided” (”Creierul divizat”) care, tot așa, ne înfățișează, într-o manieră amuzantă, ce se întâmplă în creierul unui bărbat și în creierul unei femei când vine vorba de relații…și alte complicații.


Iar, în final, avem o imagine pe care am văzut-o azi dimineață pe pagina de facebook ”Funny Medicine” care, de fapt, mi-a adus aminte de articolul de mai sus și m-a determinat să-l traduc și să-l postez pe blog.

breaking up note

One Response

  1. Petre
    April 10, 2014

Leave a Reply