Liric. Pauză.

Afara-i cald si liniștit,
În poală șade Mac-ul,
Neuronii-mi ard necontenit,
Mai s-aprindă becul.

Tastele sună de zor,
Să-mi ias-o rimă, două.
De scris pe blog mi-a fost oțâră dor,
Și sper că v-a fost și vouă!

Pffff! N-am mai scris poezii din generală, când matematica imi era muza principală. Voiam să scap de ea și o incuiam în poezii. Cred că tot acolo a rămas. De mine oricum nu s-a prins…

A trecut vremea. A trecut mai bine de un an de la ultima postare. De cand m-am însurat, mi-am cam ieșit din mână (no pun intended). Am zis ca iau un an sabatic de la scris, dar mi-a fost teamă să revin. Și am revenit tocmai intr-un Sabat. Chiar dacă nu o să mă mai citească nimeni, eu tot scriu. C-o fi public, c-o fi pe hârtii ascunse ori pierdute prin casă, scrisul te ajuta. Am observat efectele pauzei și nu prea ma mândresc cu ele…

De când nu ne-am citit, s-au întâmplat multe! Muuuulte! Chiar nu credeam că se pot întâmpla așa multe intr-un an. Cu ce sa încep? M-am însurat! M-am mutat! M-am schimbat! Sunt bărbat 😀 -asta cred că simte fiecare absolvent de medicină care își vede salariul pentru prima dată, după mulți ani de muncă voluntară (am zis student).

Schimbările sunt grele câteodată. Acomodarea cere timp. Dar dacă ai cine sa îți fie alături și să te susțină, timpul trece repede. Mulțumesc!

Va urma…

No Responses

Leave a Reply