Olecranu’, bată-l vina!

0

Aseară, după o repriză bună de învățat tumori, am decis ca, înainte de culcare, să mă relaxez puțin și am căutat o emisiune bună pe BBC (e site-ul acela cu torrente din Marea Britanie, nu pot să pun link că e ilegal dacă se pune în vigoare ACTA).

Am dat peste un titlu interesant ”University Challenge” și imediat mi-a sărit gândul la ”College Bowl”-ul american (ar fi interesant să se facă și la noi o emisiune de genul acesta). Era perfect pentru o relaxare mintală! (cum zicea d-l Românu – învățătorul meu din generală – ”Te poți odihni prin muncă!”)

Spre deliciul meu, concurenții erau de la universitatea din Manchester (orașul echipei mele favorite de fotbal) și Newcastle (orașul în care s-a făcut prima serie a documentarului ”Junior Doctors – your life in their hands”). Era perfect! Mai mult decât atât, doi concurenți din echipa ”Newcastle” erau studenți la medicină.

Regulile jocului erau astfel: 1 întrebare la care puteau răspunde ambele echipe (cine știa, apăsa ”buzz”-ul – dacă răspundea greșit cea de-a doua echipă avea dreptul să răspundă), iar dacă se răspundea corect, li se mai oferea un ”bonus” de 3 întrebări acelei echipe.

Acum vine partea interesantă. Echipa din Newcastle, după cum am mai zis, aveau în componență 2 studenți la medicină, dintre care unul era chiar căpitanul echipei. După ce au răspuns corect la o întrebare comună, bonusul conținea 3 întrebări din medicină. Mai bine nu se putea! Prima întrebare a fost despre lichidul sinovial, la care au răspuns corect. A doua întrebare: ”Cărei articulații a corpului omenesc aparține olecranul?” – Răspunsul căpitanului: ”Umărului”. Wow! La asta chiar nu mă așteptam! Sau?

Apoi mi-au trecut prin minte toate ipotezele comiterii unei asemenea greșeli:

1. Emoții? Concursul era pe la jumatate, concurenții erau deja în semifinale – deci erau obișnuiți cu emoțiile, au fost aleși ca cei mai buni studenți din oraș – deci nu se putea concepe asemnea greșeală, mai ales din partea unui student la medicină, chiar dacă uneori se întâmplă să te blochezi, dar nu la asemenea nivel.

2. Pur și simplu a uitat. Dar asta contrazice una din marile reguli ale creierului (o să urmeze o serie de articole pe tema asta): ”Creierul reține o informație mai bine dacă este legată de o emoție sau un sentiment”. Noi am învățat despre olecran cred că în prima săptămână de școală, când emoția de a începe să studiezi tainele medicinei și sentimentul  de mândrie că ești student la medicină sunt la cote maxime. Plus că la noi în România există expresia ”Mă doare-n cot”, care în termeni medicali se traduce prin ”Mă doare la olecran”. Deci orice student din România  cred că ar fi putut răspunde la acea întrebare.

3. O altă ipoteză ar fi nivelul universitar din Newcastle. Cei din Manchester erau incredibil de pregătiți, au câștigat la o diferență de aproape 200 de puncte (10 puncte valora o întrebare). Să fie oare asemenea diferențe între universitățile britanice? Am un deja-vu, doar că în loc de ”britanice”, putem pune „românești”.

No further comments. Dacă aveți voi alte idei sau comentarii, secțiunile de comment-uri vă stau la dispoziție mai jos puțin.

Olecranu', bată-l vina! 1

 

 

 

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More