Sforăitul – o epidemie mai puțin ”silențioasă”. Tratament – stimulare electrică.

În fiecare noapte înainte de culcare, Al Pierce, al cărui sforăit zgomotos obișnuia să o izgonească pe soția lui din dormitor, folosește o telecomandă pentru a porni un senzor implantat în cutia lui toracică. Acest senzor detectează cele mai mici schimbări în pattern-ul respirator, semne care arată începutul colapsului căilor respiratorii.

Când aparatul detectează aceste schimbări, el declanșează mici impulsuri de energie care merg de-alungul unui cablu mic până la nivelul gâtului. Capetele cablului au un mic electrod înfășurat în jurul unui nerv care controlează mușchii limbii. Nervul, stimulat de impuls, activează mușchii care împing limba în față, dechizându-i astfel căile aeriene.

Pe timpul unei nopți, instalatorul de 65 de ani din Florence, Carolina de Sud, primește sute de mici impulsuri, deși doarme liniștit. Dimineața, odihnit și fresh, Pierce folosește din nou telecomanda pentru a opri aparatul.

Această nouă tehnologie, numită stimularea electronică a căilor superioare, aprobată de FDA vara trecută, oferă mai mult decât alinarea unui zgomot enervant. Sforăitul zgomotos al lui Pierce a fost în mod clar un simptom al unei apnei obstructive în somn, o tulburare subdiagnosticată comună pentru 25 de milioane de Americani. Poate conduce la hipertensiune arterială, boli cardio-vasculare, diabet zaharat, depresie și o întunecare a judecății. Per total, persoanele bolnave de apnee în somn au un risc triplu de deces față de cei fără această tulburare.

Dar nu a fost ușor să se găsească un tratament. O opțiune eficientă folosită în mod curent este masca nazală cu presiune pozitivă continuă (sau CPAP), dar este destul de refuzată deoarece este inconfortabilă. Alternativele oferă doar rezultate parțiale. Așadar, un implant chirurgical și stimulare nervoasă, chiar dacă sună extrem, ar putea fi răspunsul pentru multe persoane care suferă de sforăit excesiv. Într-un studiu publicat în Ianuarie în New England Journal of Medicine, tehnica a redus episoadele de apnee severă cu aproape două treimi.

Pierce a aflat că are apnee doar datorită soției lui, care a mers la medic pentru o prescripție de somnifere. Când a fost întrebată ”De ce?”, soția a explicat că avea nevoie de ele din cauza sforăitului enervant al soțului. Aproape jumătate din persoanele care sforăie zgomotos au apnee în somn, potrivit Fundației Naționale a Somnului. Doctorul i-a răspuns că dacă lucrurile merg înspre rău, ar trebui să vină cu soțul ei pentru o polisomnografie. Studiul a arătat că Pierce avea aproximativ 30 de episoade de apnee pe oră. În ciuda anilor grei în care se simțea obosit tot timpul, el a fost șocat să afle că totul s-a datorat unei probleme medicale.

Apneea obstructivă în somn apare atunci când oamenii îmbătrânesc sau se îngrașă. Grăsimea îngustează căile aeriene, iar mușchii din gură și gât își pierd de asemenea tonicitatea. Când acești mușchi se relaxează în timpul somnului, căile aeriene se îngustează și blochează fluxul normal de aer înspre plămâni. Unor bolnavi de apnee severă pot să li se oprească respirația timp de un minut sau două, de până la 600 de ori pe noapte. Privarea de oxigen forțează inima să lucreze mai mult și se eliberează mai multă adrenalină, care poate determina creșterea presiunii arteriale. În plus, nivelurile fluctuante de oxigen poate cauza distrucție celulară și tisulară la nivelul plămânilor și a altor organe.

Invervenții majore, cum ar fi reconstrucția chirurgicală a căilor aeriene, sunt deseori ineficiente. Medicii recomandă frecvent schimbări în stilul de viață, cum ar fi pierderea în greutate sau cântatul la didgeridoo, un instrument Australian care întărește mușhii limbii. Benzile pentru nas sau ambușuri generice, disponibile fără prescripție medicală, țintesc sforăitul, simptomul, nu problema principală, apneea în somn. Problema e că orice ajută un pacient poate nu funcționeze pentru celălalt. În plus, orice este făcut să pătrundă în gură sau în gât în timpul somnului pentru a ține căile aeriene deschise poate să deranjeze pacientul sau chiar să afecteze somnul. Orice tratament trebuie să fie confortabil, ușor de folosit și de încredere.

Alan R. Schwartz, un specialist în somn de la Universitatea Johns Hopkins care s-a ocupat de partea de început a studiului, cea pe animale, spune că este mulțumit, dar precaut: ”Avem multe de învățat”, notează el, scoțând în evidență faptul că obezii nu sunt considerați buni canditați pentru această procedură din cauza excesului de țesut din căile aeriene.

Cercetătorii investighează căi alternative, cum ar fi medicația. Într-un studiu pe 120 de pacienți, David W. Carley testează un medicament numit dronabinol, care este o versiune sintetică a unui component activ al marijuanei. Dronabinolul poate preveni sau reduce episoadele de apnee în somn stimulând anumiți neurotrasmițători. Alți cercetători studiază rolul leptinei, un hormon care reduce apetitul și poate îmbunătăți funcția respiratorie.

Dar pierce este mulțumit cu sistemul lui. Se poate bucura atât de viața diurnă, cât și de cea nocturnă… și are și soția fericită 😀

(adaptat după un articol din Scientific American – Iunie 2015 -, scris de David Noonan)

No Responses

Leave a Reply