Azi la stagiul de hematologie:
Asistenta de grupă, fiind de gardă, a avut un consult în urgențe și ne-a chemat și pe noi să vedem cazul. În aceeași încăpere, staționarul de la subsol, mai era o doamnă în vârstă care spunea că nu se simte deloc bine și ne-a rugat să chemăm pe cineva din urgențe să o vadă. Am mers la camera de urgență și am expus problema. Mi s-a răspuns că tanti e un ”client” fidel al UPU-lui și că vine de câteva ori pe lună doar ca să fie băgată în seamă și că tocmai ce a fost consultată. Am mai văzut asemenea cazuri și mi-am dat seama cam despre ce e vorba (am avut o străbunică…știu cum e…).
Am ajuns jos în staționar și i-am comunicat asistentei de grupă răspunsul celor din urgențe. ”E OK. Important e că știu cei de acolo că pacienta se simte rău.” Eu nu am știut că între timp s-a mai dus o colegă să facă același lucru ca și mine. Dar ea a primit un răspuns ”puțin” mai diferit:
”Tu cine ești? Voi aveți stagiu de hematologie, nu aveți treabă cu pacienții din UPU. Nu e pacientul tău, las-o să moară!”
Apoi am rugat-o pe tanti să ne dea numărul unui membru al familiei ca să știe cineva de ea. O colegă a sunat pe fiica ei și i-a răspuns la fel cum mi-au răspuns mie medicii din urgențe: să o lăsăm că face teatru.
Nu știam pe cine să mai credem. Într-adevăr, tanti părea că joacă teatru și din moment ce tocmai a fost consultată de cei din urgențe, mă gândesc că nu era chiar așa grav pe cum părea. Ne-a și pus să-i luăm pulsul, susținând că are un ritm cardiac foarte neregulat, dar s-a dovedit (am martori) că nu e chiar așa.
Am vrut să o rog pe colega mea să vă povestească ea printr-un guest post ce s-a întâmplat, dar am văzut că a afectat-o destul de tare ce s-a întâmplat și n-am vrut să înrăutățesc lucrurile.
Știu că există pacienți care vin în urgențe numai ca să fie în mijlocul atenției, dar nu cred că un medic trebuie să dea asemenea răspunsuri chiar unor viitori colegi de breaslă. Colega cu pricina nici măcar nu e din România. A venit aici tocmai din Suedia să facă medicina. Vorbește foarte bine românește și tocmai ce a condus o anamneză la o pacientă înainte să întrăm în staționar. România este cunoscută în Occident pentru accesul facil la pacienți în timpul stagiilor la Facultățile de Medicină. Bineînțeles, și pentru costul scăzut al taxelor de școlarizare…și multe altele.
Nu știu dacă pe noi, românii, ne mai șochează astfel de comportamente. Ne-am obișnuit să dăm vina pe sistem, pe guvern, pe toată lumea în afară de noi. Cred că dacă schimbarea ar începe de la noi (aici mă includ primul pe listă), ne-ar fi mult mai ușor să schimbăm sistemul. Orice sistem, nu doar cel medical sau educațional (sau chiar cel religios). De fapt, sistemul suntem noi…oameni noi…
