Stereotipuri ale vârstei – cum (să) te gândeşti la bătrâneţe

Ieri discutam cu un coleg despre străbunica mea (92 de ani) care a suferit un AVC (Accident vascular cerebral) şi despre cum are halucinaţii vizuale (deşi are cataractă şi calitatea vederii tinde către 0) a momentelor trăite în tinereţe, a persoanelor întâlnite în cursul vieţii şi alte halucinaţii care mai de care mai, să zic aşa, amuzante. Câteodată nu e chiar aşa de amuzantă, iar câteodată e complet lucidă.

Replica colegului meu a fost: “Trebuie să te apuci pe la40 de ani de fumat  dacă nu vrei să ajungi şi tu în halul ăsta!”. Fraza asta mi-a răsunat în minte când am citit azi un articol pe NewYork Times intitulat “Older people become what they think”, în care este prezentat un studiu care arată că persoanele din a 3-a tinereţe care au o viziune pozitivă asupra bătrâneţii au înclinaţii mai sănătoase (mănâncă sănătos, fac exerciţiu fizic şi se recuperează mai repede din anumite boli) spre deosebire de cei care au o viziune negativă (a fi bătrân înseamnă a fi neajutorat şi inutil) unde speranţa de viaţă este mult mai mică şi predispoziţia spre pierderi de memorie şi o sănătate şubredă este mult mai mare.

Psihologii le numesc “stereotipuri ale vârstei” – credinţe (subconştiente, unele datând din copilărie) asupra ce înseamnă să fii bătrân.

Când stereotipurile sunt pozitive – când adulţii văd bătrâneţea ca şi un timp al înţelepciunii, al realizării şi al satisfacţiei – rezultatele tind spre un nivel de funcţionare mai înalt. Un studiu AMA spune că persoanele cu astfel de viziune sunt cu 44% mai predispuse să se recupereze total dintr-o anumită boală.

S-au făcut mai multe studii referitoare la aceste stereotipuri şi toate au ajuns la aceeaşi concluzie: ca să parafrazez printr-un text biblic – „Ce seamănă omul, aceea va şi secera“ (Galateni 6:7) –  sau prin binecunoscutul proverb – “Cum îţi aşterni, aşa dormi!”.

Am scris articolul acesta ca şi răspuns la replica colegului meu: “Trebuie să te apuci pe la40 de ani de fumat  dacă nu vrei să ajungi şi tu în halul ăsta!”. Eu încerc să îmi imaginez bătrâneţea (dacă o să ajung acolo) ca un timp în care o să mă bucur de realizările mele (care nu se vor opri odată cu înaintarea în vârstă), de copii, nepoţi (eventual strănepoţi), pe scurt să mă bucur de viaţă şi să mă pregătesc pentru “cealaltă”.

One Response

  1. Ovidiu Pescar
    June 11, 2013

Leave a Reply