UPDATE! Acesta este ultimul episod din ”Perception” la care voi mai face review. Motiv: lipsa de interes atât din partea cititorilor (pentru review-uri) cât și din partea mea (pentru serial).
Nu vă recomand să citiți acest articol dacă nu ați urmărit în prealabil episodul.
Episodul din săptămâna asta a fost, după părerea mea, cel mai slab de până acum. Nu neaparat pentru tema pe care au ales-o, ci mai mult pentru lipsa de medicină, care se pare că este tot mai puțină pe episod ce trece.
Un lucru ce îmi susține opinia este chiar faza cu porumbeii de la început. Porumbeii nu au magnetit în creier, ci îl au la baza ciocului (verificat din mai multe surse). Magnetitul este un mineral cu proprietăți feromagnetice care îi ajută pe porumbei, albine, moluște etc. în orientarea geografică (după liniile magnetice terestre). Dr. Pierce făcea câteva aluzii la magnetitul ”din creier” a porumbeilor și capacitatea lor de împerechere.
Vreau să stabilesc ceva de la început. Chiar dacă neuroștiințele au ”sufixul” de știință, nu înseamnă că ele se bazează întotdeauna pe dovezi exclusiv științifice (ex: psihologia – mai ales interpretarea viselor). Am auzit de multe ori spunându-se, chiar dacă nu în aceeași formă, că noi nu o să descoperim niciodată în totalitate cum funcționează creierul. Nu poți ”să te gândești cum gândești”. David Eagleman (consultantul neuroștiințific pentru ”Perception”) compara creierul uman cu un computer care începe să-și controleze singur webcam-ul și să încerce să descopere cum funcționează. După părerea mea, asta facem noi. Și nu cred că vreodată omul, în starea actuală, își va putea înțelege 100% creierul.
La începutul episodului, chiar înainte de faza cu porumbeii, Dr. Pierce, ca un profesor model, le explică studenților ce este liberul arbitru. Concepția actuală este că liberul arbitru este doar o iluzie. Concepția mea este că nu e chiar așa (deja ați și gândit ”concepția ta-i greșită”). Să-mi argumentez părerea. Studiile recente au ”arătat” că creierul nostru ia deciziile înainte cu câteva secunde înainte de a le acționa. Adică decizia de a lua un pahar cu apă de pe masă a fost luată în creier cu 6 secunde înainte de a face efectiv acțiunea. Dar oare același lucru se întâmplă și la decizia de a te căsători, de a-ți alege o carieră, de a face ”un păcat” (dacă o luăm în sens teologic). Asta înseamnă că Dumnezeu i-a ”programat” pe Adam și Eva să aleagă greșit? Sunt multe de discutat pe subiectul acesta. Concluzia mea personală este că AVEM liber arbitru.
Liberul arbitru intră în discuție și în tema pe care o abordează Kenneth și Mike (creatorii serialului) în acest episod: sexualitatea, mai exact homosexualitatea. Este o boală sau o alegere? De la întrebarea aceasta se pot scrie cărți (de fapt s-au scris). Referitor la episod, chestiile medicale le-a explicat deja, în mare, Dr. Pierce. Dar întrebarea încă rămâne. După părerea mea (că doar de aia scriu într-un blog personal), homosexualitatea poate fi atât o boală, cât și, în cele mai multe cazuri, o alegere.
Aș explica mai mult dar, din 2 motive, nu pot să o fac în acest articol:
1. trebuie să mai studiez problema
2. în aproximativ 1 oră trebuie să plec la Iași la un Congres de Tineret și mai am puțin de pregătit.
