Nu, nu o să vorbesc iar despre dragoste, relații și alte complicații. Hmm…scuze, despre complicații da.
Astăzi la stagiul de oncologie am văzut un caz pe care nu cred că orice student/medic are ocazia să-l vadă. Asta ne-a spus și asistenta de stagiu.
O doamnă la vreo 55 de ani, din Timișoara (oraș, nu cătune din împrejurimi), manichiură perfectă, soț prezentabil, este internată cu un cancer de sân apărut în urmă cu 10 luni, dar încă ”neexplorat” de nici un medic. Pacienta a venit în insuficiență respiratorie (saturație O2=75%), cu radiografie pe care de-abia se mai vedea o parte din plămânul stâng…iar partea dreaptă pictură abstractă. Ne-au fost prezentate datele pacientei și radiografia înainte de a o examina, doar ca să ne pună imaginația la încercare.
Când am ajuns în final să vedem ”capodopera”, nu am crezut că poate exista așa ceva. Un crater în partea dreaptă a toracelui, mărginit de un soi de ”conopidă” alterată, parcă roasă de porcii mistreți din Hannibal (după ultima fază din film). Ce să mai zic, groaznic…nici în Hannibal nu era așa urât. Pacienta era îndopată de morfină, haloperidol și alte sedative, obnubilată, iar singurul cuvânt pe care l-am putut auzi de la ea era ”Auu!” (bis). Iar noi tot ce puteam să zicem era ”Ai de capu’ meu!”.
Cum să stai 10 luni de zile cu așa tumoră și să nu mergi la un simplu medic de familie să te consulte…și să stai și la oraș unde unitățile sanitare sunt la fiecare colț…și să ai și familie…
Apropos de familie. Soțul doamnei, din câte am înțeles, a făcut mare scandal privind la calitatea îngrijirii medicale acordate soției lui. Asta până când cineva l-a întrebat care a fost îngrijirea pe care el i-a acordat-o până atunci (sau ceva de genu’…). Chiar o colegă zicea după ce am ieșit din salon: ”Cum să-i dai ‘pussi’ de noapte bună și să nu bagi în seamă ditamai conopida din fața ta. Măcar să simți mirosul…”. Iar un alt coleg a replicat: ”Dragostea e oarbă!” De unde și titlul…
*anosmie = pierderea mirosului
