Nu. Titlul nu se referă la cele 2 mari crize prin care România trece în momentul de față. Se referă la impactul pe care îl are educația asupra sănătății.
Ideea pentru acest articol a venit ieri, la stagiul de neurologie, când am văzut o pacientă în vârstă de 87 de ani internată pentru un AVC (Accident Vascular Cerebral). Probabil că acum o să vă așteptați la o descriere precum cea din articolul despre ”conopidă”…din fericire, este chiar opusul.
Ce-i cu tanti asta de-i așa interesantă? Păi, în primul rând, la 87 de ani, AVC, te gândești la o ”legumă” (nu conopidă), dar am găsit o pacientă într-o ”formă” foarte bună pentru vârsta și patologia ei. Cauza? O viață întreagă în mediul academic (profesoară de română), o viață întreagă de învățare continuă, de stimulare intelectuală și de poftă pentru cunoaștere.
De regulă, pacienții care ajung să aibă un AVC la această vârstă (fiind datorat în principal degenerării aparatului vascular – ateroscleroza) se recuperează extrem de greu sau chiar deloc. Dar în cazul nostru, recuperarea a fost destul de rapidă și fără multe sechele. Nu mai rețin foarte multe detalii din acest caz, știu doar că pacienta a avut afazie motorie imediat după accident, dar după tratament și-a revenit aproape complet, ea vorbind o limbă română exact așa cum a predat-o – excelent! Eu deja mă gândeam la ce să scriu în următorul articol (impactul educației asupra duratei de viață…asta a fost ideea de la care am pornit) și am pierdut puțin din detalii. Ce-i drept, și asistenta de stagiu insista asupra acestui lucru, punând întrebări țintite și scoțând în evidență importanța stimulării intelectuale în sănătatea creierului (chiar și la această vârstă, pacienta noastră făcea cuvinte încrucișate în fiecare zi).
Un alt caz care se poate încadra aici este cazul unei specialiste în neuroanatomie, Jill Bolte Taylor, care la fel a suferit un AVC și a scris o carte în care își povestește experiența, din momentul accidentului și până la sfârșitul recuperării. Cartea am citit-o anul trecut, iar dacă cineva dorește să i-o împrumut, o fac cu mare plăcere (cartea mai poate fi cumpărată de pe elefant.ro – reducere 40%).
Dar oare educația are doar efecte pozitive asupra creierului?
Ieri, când am ajuns acasă, am căutat câteva studii despre legătura dintre educație și sănătate/speranță de viață, le-am descărcat, le-am trimis pe Kindle și azi am început să le citesc.
Într-unul din studii, ”Is lifelong learning making a difference? Research-based evidence on the impact of adult learning – John Field”, am găsit o subîmpărțire interesantă:
Efectele negative ale învățatului (negative effects of learning)
Aici sunt descrise câteva efecte nefavorabile pe care procesul de învățare îl are asupra stării de sănătate a unei persoane. Evident, există diverse efecte pe care oamenii le pot ”resimți” în urma învățatului, dar 3 dintre acestea majoritatea persoanelor aflate în studiu le-au semnalat. Acestea sunt stressul, afectarea relațiilor și insatisfacția individului cu actualul mod de viață.
Stresul, în general, este legat de experiențele stresante neplăcute din copilărie (Freud style…). ” elemente din mediul de învățare timpuriu care le-a adus aminte de experiențe negative legate de educație sau autoritate, sau alte momente traumatice sau dureroase din viața lor.” Mai multe puteți citi din studiul menționat mai sus.
Acum că știu despre ele, mi se pare că și eu le-am ”resimțit” într-o măsură mai mică sau mai mare. Bineînțeles, stresul ne afectează pe toți la un moment dat în viață, dar celelalte două sunt destul de subiective și depinde foarte mult de tipul de personalitate pe care individul o ”deține”. Părerea mea…
Voi ce părere aveți? Ce efecte are educația în viața voastră? Secțiunea de comentarii vă aparține.
