Când deja te simți om mare și vrei să te joci, dar vrei să menții totuși aparențele de om mare, atunci cântă la pian. Asta am făcut și eu azi. Mi-am luat cele trei jucării – pianul, camera și laptopul – și am făcut un joculeț interesant. Numai că nu am știut cum să-l numesc, așa că am ales prenumele celei de-a doua jucării pentru a da un titlu acestui joc.
Da, știu că jocul meu sună cunoscut. Probabil mi-a rămas în subconștient puțin din joaca lui Sebastian cu Mia, că tare mi-a plăcut. Dar nu a fost cu intenție. Eu nu prea mă gândesc la ceva specific înainte să mă joc. Doar închid ochii și apăs pe clape. Și tot apăs până iese cum îmi place. Sincer să fiu, niciodată nu sunt mulțumit 100% cu rezultatul final, dar mă consolez cu faptul că e doar un joc.
Așadar, oamenilor mari, spiritul ludic e o comoară. Dezgropați-0 în fiecare zi!
