Documentarul ”Junior doctors” a revenit la BBC pentru al 3-lea sezon (VIDEO)
”Junior Doctors – Your life in their hands” este un documentar medical difuzat de televiziunea britanică BBC Three în care este prezentată activitatea medicală a unor ”Junior Doctors” (un fel de stagiari – fosta denumire românească pentru medicii care au absolvit facultatea și trebuiau să facă un stagiu de pregătire de 2 ani înainte să își aleagă specialitatea). Introducerea aceasta a fost specială pentru cei care nu au auzit până acum de acest documentar, ajuns acum la al 3-lea sezon. Mai puteți citi alte articole scrise despre Junior Doctors în link-urile presărate prin acest paragraf.
Acest documentar ar fi de recomandat în primul rând celor care vor să studieze medicina în Anglia, fie să înceapă, fie să continue medicina acolo – durează: 5 ani de școală + 2 ani de ”juniorat” (F1 și F2 – Foundation doctor – o să vedeți că se prezintă ”Hello, I’m one of the F1’s/F2’s/Junior Doctors here”) + specialitatea. Dacă ai făcut 6 ani de medicină aici și vrei să pleci dincolo, ți se recunosc acești ani și intri direct în F2, dar trebuie să faci un fel de ”internship” la un spital din Anglia înainte de angajare. (mai multe detalii pe ContraBoli.ro – un blog al unui medicinist clujean plecat în UK).
Dar chiar dacă nu vrei să pleci la studiu în Anglia, cred că poți găsi chestii interesante în acest documentar. Eu încă nu am urmărit decât câteva minute din primul episod al sezonului 3 aseară, după un drum obositor de Cluj – Salina Turda – Timișoara (recomand Salina Turda – operă arhitecturală cum rar vezi în România), dar în aceste câteva minute am avut un deja-vu de la ”Olecranu’, bată-l vina!”.
Spun doar atât – un medic italian (F2) a cerut ajutorul superiorului său pentru o interpretare a unei radiografii de genunchi. Și cum orice se învață mai bine folosind întrebări, superiorul (consultant) l-a întrebat ce tip de cartilaj, de formă semilunară, este așezat sub genunchi (patelă) și începe cu M… Ghici ciupercă ce-i? Surprinzător, italianul nostru a motivat că nu știe cum îi zice în engleză acestui cartilaj, deși engleza lui era destul de bună și între termenul din italiană și cel din engleză diferă doar o literă (menisco/menisca/meniscus).
Probabil că a fost copleșit de moment sau de prezența camerelor de filmat, dar din moment ce uiți un lucru atât de simplu și de comun (în medicină), mă întreb dacă există oare diferențe între facultățile ”mediocre” din străinătate și corespondentele lor românești.
Nu-l judec, probabil că o să devină un medic bun pe o altă specializare în afară de ortopedie/urgențe/radiologie, chiar dacă a uitat ce-i ăla menisc, dar mă tot bate un gând: dacă odată cu progresul medicinei (la nivel informațional, tehnologic etc) nu ar fi bun și un progres al învățământului medical, sau mai bine un ”regres” al cantității de informații pe care un student trebuie să o ”stăpânească” înainte de a-și alege specialitatea. Informațiile sunt tot mai multe, iar memoria umană este demult subordonată celei digitale. Aici o să primesc o grămadă de reclamații, cum că un doctor trebuie să știe de toate și că specializările/supra-specializările sunt doar o găselniță a sistemului pentru a umbla la cât mai mulți medici.
E adevărat că un medic ar trebui să știe esențialul din fiecare specializare, dar la facultățile de astăzi nu se mai învață esențialul. Materialul trebuie să fie cât mai stufos, să aibe de unde să facă cele 1000 de grile unice din care să se aleagă în ziua examenului 100 și ca, ulterior, un computer să decidă dacă studentul a învățat suficient sau nu. Nu sunt împotriva acestui tip de examinare (grilă), sunt împotriva felului în care sunt făcute aceste grile, un fel de ”găsește diferența” sau, în cazurile cele mai bune, într-un ”puzzle”, dar în cele mai multe cazuri devine ”stema sau banu’?” (la propriu și la figurat). La noi la Timișoara deja s-a implementat acest sistem ”radical”, care să elimine subiectivismul (a.k.a ”pile/plic”), dar până să se perfecționeze acest sistem de evaluare, cred că voi termina rezidențiatul. Dar voi fi mulțumit dacă se va întâmpla acest lucru, chiar dacă noi am fost cobaii, măcar pregătim terenul pentru o generație mai bună.
Pff, am cam deviat de la subiect. Oricum, multe nu prea mai am de spus, probabil că ați găsit deja documentarul pe torente sau alte surse, sau v-ați informat din link-urile de mai sus, așa că, dacă ați reușit să ajungeți la acest ultim paragraf, nu am altceva de făcut decât să vă urez ”vizionare plăcută”!
VIDEO
Episodul 1
Episodul 2
Episodul 3
Episodul 4
Episodul 5
Episodul 6
Episodul 7
