Mai am jumătate de oră până termin programul de lucru de la spital și am cam terminat treaba pe secție. Mi-am adus aminte că nu am actualizat pagina despre mine din blog (ultima actualizare fiind în urmă cu vreo 3 ani). Și mi-am mai adus aminte că blogul a împlinit anul trecut 10 ani.
Mda. Habar n-am cum au trecut anii ăștia. Încă îmi rămâne vivid în minte amintirea primei ”ieșiri în oraș” după admitere, când ne-am întâlnit cu un puhoi de fani ai Dinamo Zagreb după un meci cu Poli și încercam să nu încurcăm jandarmii care fugăreau microbiștii cu capete sparte și mâini rupte. Wow! Aveam ce povesti acasă. Oare asta mă aștepta în următorii 6 ani de facultate? Mai multe capete sparte și mâini rupte?
A trip down memory lane… de 10 minute am intrat într-o scurtă transă hipermnezică cu toate amintirile din facultate. That felt good! S-a terminat când a trebuit să îmi suflu iar nasul. Virozele astea.
Am și uitat de ce am vrut să scriu aici. Ca să fac numărul de cuvinte, voi posta primul meu jurnal din Notion. Cred că l-am scris înainte de examenul de specialitate. Pfff. Alte amintiri… Bine că a trecut și acum scriu din cabinet 🙂 Gata. S-a terminat și programul de lucru.
De o lună a început să apară ”La Belle indiference” față de examen. Să fiu sincer, nici nu mai știu dacă vreau sau nu să mai dau/iau examenul. Deja a trecut ceva vreme de când stau să învăț fără să văd pacienți (în afară de săptămânile de la Militar și Voila), mi-am pierdut orice interes față de psihiatrie.
Să citesc aceleași chestii în fiecare zi (aproape) e obositor, demoralizator, înnebunitor.
Ieri am urmărit la Ali Abdaal – Deep Dive cu Benjamin Hardy și mi s-au deschis ochii în multe privințe. Am și descărcat ultima carte a lui Hardy – Personality isn’t permanent – și am citit primul capitol aseară înainte de culcare. M-am regăsit puțin în experiența lui de viață.
Încep să fiu dezorganizat. Gândurile, ideile, planurile sunt prea multe și fără noimă. Oi avea un soi de OCD, dar fără partea de organizare și planificare.
În timpul pandemiei am avut noroc cu Jerome, că am mai ieșit puțin din rutina învățatului (nu știu dacă pot să îi spun învățat). Dar pe de altă parte, mi-a intrat în cap ideea de PR medical, care nu prea știu dacă va merge. Și îmi tot stă în minte, nu mă pot concentra la învățat, e crunt.
Trebuie să îmi pun toate ideile în ordine și să le aleg pe cele pe care vreau să le pun în aplicare. Toate după examen. Asta zic de aproape un an. Toate după examen. Examenul nu mă definește. E doar un moment. Fie că îl iau, fie că nu, eu planurile tot trebuie să le am bine definite.
- să vorbesc mai bine, mai fluent
- să gândesc mai bine, mai organizat
- să citesc mai bine, mai productiv
- să scriu mai bine, mai practic
- să iubesc mai bine, mai prezent
- să mănânc mai bine, mai încet
- să mă mișc mai bine, mai constant
- să dorm mai bine, mai liber
- să mă controlez mai bine, mai sever
- să socializez mai bine, mai, iunie, iulie, august, septembrie.
Nu știu de unde au venit astea… . Dar cam asta e. Cele 10 porunci ale lui Ovidius, pentru Ovidiu.
