În traficul de dimineață din București ai multe de învățat. În fiecare zi. Azi dimineață am făcut puțină recapitulare la nesimțire nesancționată și la rasism neintenționat (oximoron).
Știți foarte bine faptul că în București nu trebuie să te mai uiți la semafor când aștepți să se facă verde. Semnalul sonor anticipativ din spate e suficient. La fel se întâmplă și când e roșu, dar ai verde intermitent. Problema în București e că șoferii nu țin cont de pietoni, iar pietonii nu bagă în seamă semnele și semnalele de circulație.
Cum eram primul la semafor (roșu, cu verde intermitent) și semnalizam că intenționez să fac dreapta, primesc claxoane insistente din spate să înaintez. Doar că trecerea era plină de pietoni. Și un polițist care stătea în intersecție și care era obișnuit să dea amenzi pentru nerespectarea pietonilor. Știu foarte bine intersecția. Așa că am așteptat, ca de obicei, să treacă toți pietonii și apoi să înaintez.
Nenea din spate era tot mai nervos. M-a depășit la primul spațiu minuscul care s-a creat și la următoarea intersecție (în 10 metri) aceeași poveste. Doar că el voia să îmi arate cum se circulă și pur și simplu și-a făcut loc printre pietoni: o bunică cu nepoata de mână, părinți plimbând odrasla cu căruciorul și mulți alții care erau îndreptățiți să traverseze, dar care au fost blocați de nenea grăbitul. Toate acestea se întâmplau sub ochii apărătorilor legii. Deloc surprinzător, însă iritant, deoarece acest lucru se întâmplă zilnic. În Germania, spre contra-exemplu, la ora 5 dimineața, încercând să prindem autocarul către aeroport, am încercat să o luăm pe scurtătură printr-o porțiune în care erau lucrări de întreținere a drumului (bineînțeles, nu era nimeni la ora aceea pe șantier). A apărut poliția instant și ne-a îndrumat spre drumul corect, plus ne-a explicat cum să ajungem mai rapid în autogară. La ora 5 dimineața.
Lucrurile mici fac diferența. Diferența între o mentalitate de tipul ”dacă nu încalci tu legea, lasă că o încalc eu (plus înjurăturile aferente pentru că încerci să fii corect)” și o mentalitate bazată pe simț civic. Aș putea reformula între o mentalitate nesimțită și una simțită.
Desigur, nimeni nu poate susține că face parte exclusiv dintr-o singură categorie. La un moment dat, fiecare dintre noi ajungem să fim nesimțiți cu, sau fără voia noastră.
Rămânând la capitolul nesimțire fără voie și la condus dimineața în București, am auzit la radio o afirmație care, dacă era rostită într-un stat mai corect politic, se lăsa cu o concediere fără dar și poate. Se vorbea despre reciclarea selectivă – un aspect la care Bucureștiul stă cel mai prost din țară, printre multe altele -, iar ilustrația folosită a avut un final neinspirat (tipic pentru Digi). Parafrazez:
Știți că la metrou avem pubelele ălea pe care scrie metal, hârtie sau plastic. Am văzut o băbuță care ducea un sac mare negru – pardon, afro-american, să nu fiu rasist – plin de gunoaie menajere și l-a răsturnat în pubela pentru metal.
Nu prea știu care e concluzia.
