Operat de 3 ori: o perspectivă din interior a unui psihiatru

1 94

Lee Schwartz, un psihiatru din Chicago, Illinois își descrie propria experiență de pacient internat de 3 ori în succesiune rapidă pe secția de neurochirurgie, pentru un hematom subdural cronic. Ultima intervenție a fost o craniotomie pentru un hematom frontoparietal stâng, 2,6 cm posterior pe 1,9 cm anterior, cu efect de masă și deplasare mediană spre dreapta de aproximativ 7 mm.

El descrie experiența lui ca pacient astfel:

În timpul ”vizitelor” în Urgențe, a realizat că există o oarecare obiectivare a pacientului, atât datorită robelor de spital depersonalizatoare, cât și datorită comportamentului personalului medical care, în cazul lui, nu a verificat înainte foaia de observație și a considerat că hematomul s-a produs în urma unei căderi datorate consumului de alcool, insinuând faptul că el ar fi alcoolic. De asemenea, nimeni nu a luat în considerare că el face parte din aceeași breaslă și simțit atitudinea ”colegilor” una distantă.

După transferul în terapie intensivă pentru pregătirea preoperatorie, i s-au administrat analgezice opioide pentru calmarea cefaleei, iar combinația cu Lorazepamul aflat deja în sistem a produs așa numitul ”delir mut”, caracterizat prin frică intensă și continuă, și posibil episoade psihotice. Deși neobservat din exterior, acest fenomen poate fi terifiant pentru pacient.

Lipsa intimității este un alt lucru îngrozitor pentru pacient. Faptul că trebuie să fii spălat sau să îți fie montat cateterul de către un medic sau o asistentă de sex opus este dezumanizant. El relatează o situație în care i s-a refuzat cererea de a avea un asistent medical de sex masculin care să îi pună cateterul urinar și mai mult, au făcut această procedură cu ușile deschise.

Una dintre cele mai traumatizante experiențe avute a fost aceea de a descoperi că jumătate din părul lui a fost îndepărtat fără acordul lui, lucru care l-a devalorizat și l-a deprimat teribil.

După ieșirea din spital, toate lucrurile familiare i s-au părut diferite. Sunetele erau amplificate, energia și capacitatea de concentrare îi erau scăzute, și chiar a început să aibă flashback-uri cu delirurile din spital, fenomen cunoscut sub numele de stress post-traumatic din terapie intensivă, care are o prevalență de 22% și factor predictiv adminsitrarea de benzodiazepine. Acest fenomen poate  avea impact asupra calității vieții pacienților, inducându-le simțăminte de neajutorare, umilință și de amenințare a imaginii corporale.

In primele 2 săptamani dupa craniotomie a prezentat dificultati in gasirea cuvintelor, balbaiala, diminuarea apetitului, incapacitatea de a realiza mai multe lucruri simultan.  O parte dintre aceste simptome s-au datorat medicatiei impotriva durerii, care a fost intreruptă la 6 zile de la intoarcerea acasa, dupa craniotomie.

Initial, CT-ul a aratat unele imbunatatiri, cu o diminuare a lichidului subdural, dar, o luna mai tarziu, acesta s-a dublat din nou in cantitate.  Totusi, fara vreo explicatie clara, dupa inca o saptamana cantitatea de lichid subdural s-a injumatatit.

In continuare a suferit o serie de transformari emotionale,  care i-au exacerbat trasaturile negative de caracter,  intr-un mod similar cu ceea ce experimentau pacientii sai cu leziuni traumatice cerebrale.  Labil psihic, in special dupa craniotomie, alterneaza intre stari depresive si stari nervozitate si iritabilitate extrema.

Toate cele descrise i-au afectat foarte mult familia, sotia si cele doua fiice, atunci in varsta de 18, respectiv 20 de ani. În mod normal, majoritatea familiilor pacientilor, in special a celor de la terapie intensiva, indură boala si suferinta alaturi de acestia.

Se intoarce la lucru, pentru a treia oara, reusind sa-si practice fara probleme meseria, fiind mai empatic fata de problemele pacientilor sai.  Una din marile probleme o reprezenta oboseala; ii era necesara minim o ora de somn in timpul zilei, iar in primele 2-3 luni a prezentat dificultati in efectuarea sarcinilor multiple. Ii era afectata memoria de scurta durata si prezenta dificultati in a-si gasi cuvintele; toate acestea il ingrijorau, desi a fost asigurat de chirurg ca aceste probleme erau de asteptat, dar vor disparea in timp.

Incepe sa lucreze zilnic si isi reia treptat activitatile, efectuand 45 de minute de inot, mers in stil alert, mers cu bicicleta si ridicarea de greutati. Dupa 1 an, in care a pierdut aproximativ 18 kilograme, mai prezinta dureri la nivelul cicatricilor la fiecare spalare a parului si noaptea. Orice migrena repetata localizata pe partea stanga a craniului il ingrijoreaza, crezand ca hematomul a recidivat.

In urma unui studiu retrospectiv realizat pe un lot mare de pacienti, incepe tratamentul cu Captopril, care promitea scăderea considerabilă a riscului recurențelor.  3 luni mai tarziu efectueaza primul CT care arata ca hematomul subdural s-a remis complet.

Teama de recidiva insa il determina sa apeleze la un psihiatru, iar prin psihoterapie reuseste sa faca fata situatiei si sa scape de frica obsesiva.

Datorită experienței sale avute de-a lungul acestor 3 internări, incluzând aici reacția lui la aflarea diagnosticului, tratamentul chirurgical, post-operator și din terapie intensivă, doctorul Lee Schwartz formulează câteva sugestii pentru neurochirurgi și personalul aferent care să ajute pacienții să se recupereze mai bine, atât din punct de vedere fizic, cât și psihic.

  • Fiecare pacient are propriul mecanism de adaptare la situatia data. Incercati sa determinati ce anume ar ajuta pacientul sa faca mai bine fata situatiei, in functie de personalitatea acestuia si antecedentele sale.
  • Informati pacientul despre cum va arata dupa operatie, daca va fi sau nu ras pe cap. De asemeni, intrebati pacientul daca doreste ca incizia sa fie suturata de un chirurg plastician.
  • Calmati pacientul si aveti grija ca acesta sa-si mentina increderea.  Examenul psihiatric este la fel de important ca cel fizic.
  • Incercati sa empatizati cu pacientul cu privire la ingrijirea sa post-operatorie si discutati despre ce anume il va face sa se simta mai confortabil atunci cand vor necesita asistenta pentru efectuarea activitatilor zilnice.
  • Acordati o atentie sporita preventiei greturilor si varsaturilor post-operatorii.
  • Avertizati pacientii care poarta ochelari ca, dupa craniotomie,  vor avea dureri la purtarea acestora.  Recomandati-le sa-si modifice ochelarii, in special cei de vedere, deoarece vor aduce un plus de normalitate in viata pacientilor. De asemenea, purtarea castilor va provoca dureri.
  • Informati pacientii ca, in primele saptamani dupa externare,  o problema va fi reprezentata de sensibilitatea crescuta la anumite sunete. Semnalele sonore, zgomotele din trafic, latratul cainilor vor fi amplificate, dar aceasta sensibilitate va disparea in timp.
  • Discutati cu pacientii depre cum le va fi afectata munca dupa operatie si despre detaliile legate de concediul medical.
  • Și nu în ultimul rând, pacientii obisnuiti cu activitatile fizice trebuie asigurati ca repausul fizic este doar temporar.

Autorul articolului considera ca observatiile sale vor ajuta personalul medical sa poata empatiza cu pacientii, desi experienta fiecaruia este diferita.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More