Poveste de centenar [and beyond]. ”Cum sunt și cum se cred românii” – Acad. Ioan-Aurel Pop

Anul trecut, de centenar, mi-am autodăruit o carte. Și noi, ca toți românii, am colindat de cu zor super-marketurile să facem provizii înainte de ziua centenarului. Într-unul dintre aceste supermarketuri am zărit un stand cu multe cărți frumos colorate în zona de jucării. Curiozitatea a fost stârnită, mai ales pentru că aveam de gând să-i iau ceva de colorat (a se citi ”mâzgălit”) lui Răducu. Dar, ce să vezi? Cărți pentru toate vârstele. Istorie, ce-mi place mie. Istoria românilor pentru pici, tineri și oameni mari. Am ales-o pe cea pentru tineri, că încă nu mă consider om mare.

Autorul mi se păruse cunoscut, așa că am pus-o în coș mulțumit de alegerea făcută. Evident că am răsfoit-o atunci când am ajuns acasă, dar nu am avut timp să o citesc pe îndelete (voiam să profit cât se poate de mult de timpul petrecut în familie).

În ultimele săptămâni am călătorit destul de des cu trenul = timp de lectură. Mi-am adus aminte de cărțulia mea de istorie de la Lidl (ups, reclamă) și am pus-o bine în geantă. Am ajuns aproape de finalul Evlului Mediu dar, din păcate, călătoria s-a sfârșit și m-am trezit ca dintr-o poveste în gară. Hmm, nu e prea mare diferența.

Nu știu cum face Facebook, dar devine din ce în ce mai înfricoșător pe zi ce trece. Îmi apare astăzi clipul de mai jos în feed. Bănuiesc că ați auzit de algoritmi, inteligență artificială, studii de neuroștiințe și multe alte metode pe care Facebook le folosește pentru a-ți oferi ceea ce cauți. Se bazează pe interacțiunile pe care le ai cu postările, mesaje, site-uri urmărite etc. Habar n-am cum a știut Facebook că eu citesc ceva de Ioan-Aurel Pop. Acum. N-am căutat niciodată pe google numele lui, nu am văzut/citit nimic legat de el pe facebook în ultimul timp, nu am urmărit Trinitas. Nicio activitate online care să aibă câtuși de puțin legătură cu numele lui. Și astăzi, buf!

Nu sunt paranoic de obicei, dar Big Data și Inteligența Artificială se dezvoltă pe zi ce trece. Nu cred că va deveni vreodată computerul conștient sau că va porni vreun război împotriva omenirii, dar cred că vom avea din ce în ce mai puțin mintea liberă.

Am deviat destul de la subiect. Vă las în compania Acad. Ioan-Aurel Pop. El măcar are ceva interesant de zis.

Se critică până la autoflagelare în prezența străinilor […]

Cum am putea face să încercăm să ne trezim la demnitate? Numai printr-o educație bună. Iar o educație bună trebuie să se bazeze pe profesori buni. Pe profesori care să fie modele. Și ca să avem profesori care să fie modele, ei trebuie să fie sănătos instruiți și să aibă iei conștiința că apără niște valori. Ori un profesor care e umilit printr-un salariu mic, un profesor căruia i se spune că ”nu mai e valabilă zicala ‘dacă ai carte ai parte’. Că dacă ai avere ai parte!” […]

Nu s-a prostit tânăra generație. Nu mai sunt dascălii de odinioară. Ei sunt dezorientați pentru că nu mai există înaintea lor modele pe care să le urmeze, oameni integri, oameni care să nu facă compromisuri. Cum să aibă încredere, când în fiecare zi văd la televizor oameni compromiși, care își ”vând aproapele”?

Încrederea se clădește pe optimism și optimismul trebuie să fie realist. Toate acestea țin de educație.

În acest an al centenarului ar trebui să ne redimensionăm, odată cu educația, și felul de a ne simți ca români. De a ne lăsa deoparte lașitățile, de a lăsa deoparte umilințele și chiar teribilismele. Unii ajunși la 50 de ani se poartă ca adolescenții. Trebuie să ne maturizăm, iar maturizarea înseamnă demnitate.

Fragmentul e luat din emisiunea ”100 de adevăruri istorice” produsă de televiziunea Trinitas. Colecția cu toate episoadele o puteți accesa aici.