Principalele mituri despre vaccinuri – ce trebuie să știe medicul

Idei culese din articolul scris de Dr. Sandra Adalgiza Alexiu în ultimul număr al revistei Viața Medicală

Se vehiculează în mediul online tot felul de „teorii”, pe care unii părinți ajung să le considere „adevăruri absolute”, chiar dacă nu au nicio bază științifică. Întreaga propagandă se bazează pe exploatarea unei dorințe firești a fiecărui părinte ca pruncul său să fie sănătos. Iar decizia de a nu vaccina copiii are exact efectul invers: îi expune pe micuți unor boli dezabilitante și, în multe prea multe cazuri, mortale.

Suntem înconjurați de vindecători care profită de credulitatea oamenilor și de bâlbâiala unui sistem sanitar care agonizează, în lipsa unei viziuni și a unei infuzii serioase de capital și de oameni.

Există foarte multe mituri, atât referitoare la vaccinare în general, cât și la anumite vaccinuri în parte. Ele se referă la efectele adverse pe care le produc vaccinurile, ca orice medicament (orice medicament are reacții adverse și contraindicații, se găsesc pe orice prospect, iar statisticile apar datorită faptului că ele sunt raportate), sau la compoziția acestora. Se mai discută și de conspirații mondiale, de resorturi financiare ș.a.m.d.

Personalul medical are datoria să combată toate aceste mituri, dar, pentru a face eficient acest lucru, e necesar ca medicii și asistenții medicali să fie informați asupra lor, să depisteze cu ușurință tehnica de manipulare folosită, să fie educați în spiritul combaterii miturilor cu instrumente potrivite, să perceapă utilitatea mesajului clar, a exemplului comparativ și a exemplului personal și, mai ales, să intervină prompt, rapid, ori de câte ori constată inadvertențe.

Vaccinul, autismul și interesul comercial

Cel mai rostogolit mit este acela potrivit căruia unele vaccinuri ar putea duce la manifestări din spectrul autist. Se vehiculează pe internet că vaccinurile ar conține mercur, care provoacă autismul – unul dintre cele mai întâlnite mituri. […] Nu vorbim despre mercurul din termometre, ci despre un compus organic care se numește thiomersal/thimerosal, folosit pe vremuri în vaccinurile multidoză drept conservant.  „E ca și cum ai spune că te intoxici cu clor pentru că mănânci sare zilnic. Sarea conține sodiu și clor, dar asta nu înseamnă că noi înghițim clor și ne intoxicăm”.

„Teoria” a apărut în urma unui studiu făcut de un doctor englez, Andrew Wakefield, care a publicat în 1998, într-o revistă medicală de prestigiu, rezultatele unui studiu efectuat pe un număr de 12 copii cu vârste între zece și 12 ani. Acest doctor a vrut să demonstreze că acei copii, anterior normali, au suferit tulburări gastrointestinale și o regresie de dezvoltare în prezența anumitor factori externi, reprezentați de componentele vaccinului combinat care conținea și vaccinul rujeolic (ROR).

Studiul lui a declanșat, practic, întreaga istorie modernă a mișcării antivaccin. Cercetările ulterioare au arătat că studiul lui Wakefield a fost o minciună, revista l-a retras din baza de date și a precizat că este vorba de o fraudă, medicul și-a pierdut dreptul de practică pentru că a mințit grosolan. Lucrul acesta a schimbat viziunea asupra acestui vaccin de atunci încoace, însă a deschis poarta către studii științifice, astfel încât astăzi acest vaccin este cel mai studiat vaccin din toată istoria omenirii, având, totodată, cele mai mari dovezi de siguranță.

În timp, au apărut și corelări între dorința de întoarcere la natură, promovarea alimentației vegane, neacceptarea tratamentelor alopate, ci doar a produselor așa-zis naturiste – toate acestea au dus manipularea la extrem pentru numeroase persoane, din dorința de a nega evoluția industrială, au făcut ușor legătura între vaccin, adică ceva produs în fabrică, și viața naturală. Revenind la studiul lui Wakefield, deși e dovedit științific și fără tăgadă că nu există nicio legătură între vaccin și autism, obsesiile și promovările continuă, inclusiv din partea autorului, care continuă să manipuleze frica unor părinți celebri în lumea filmului american.

Acest mit a apărut și pentru că majoritatea simptomelor de tulburare de spectru autist debutează în jurul vârstei de 1,3–1,6 ani, or acest vaccin se face la vârsta de un an. Este o coincidență nefericită care i-a făcut pe mulți să creadă că aceasta ar fi cauza, pe lângă studiul despre care am vorbit. […] mai mult, copiii care nu sunt vaccinați fac autism în proporție egală cu cei nevaccinați. Studiile efectuate și mijloacele moderne de diagnostic sugerează că autismul poate fi condiționat genetic, iar simptomele ar putea fi depistate mult mai devreme, dacă am avea mijloace mai fine de diagnostic și o observație mai atentă a sugarului.

Teorii false care încă prind

S-a vehiculat, de asemenea, „intoxicarea cu aluminiu”. Din nou, vorbim despre un compus organic de aluminiu care are rol imunostimulant, deci ajută anticorpii să se înmulțească în organism și să atingă titrul optim. În lipsa acestui compus din vaccin, noi nu putem produce atâția anticorpi ca să ne putem apăra de boală. Și, din nou, ca să punem în perspectivă lucrurile, concentrația de formaldehidă dintr-un vaccin e de mii de ori mai redusă decât cea pe care o găsim într-o pară!

Dar există și alte mituri care sunt perpetuate, de genul: ce conțin vaccinurile; faptul că se fac prea multe într-un termen foarte scurt; se vaccinează de la vârste foarte mici; nu se vaccinează gravida împotriva tetanosului „pentru că nu naște pe câmp”; nu se vaccinează cu vaccin gripal pentru că „faci gripă mai rău” ș.a.m.d. Există și temeri susținute religios, dar și interpretări false și rostogolite de persoane instruite, care folosesc tehnici de manipulare foarte bine definite de specialiști.

Și prind liderii teoriilor, oameni charismatici care au lipici la un anumit public și care folosesc ca trigger și frica părintelui de a nu a avea un copil perfect. Orice părinte e dispus să facă orice ca să-și apere puiul. Cum înțelege însă această apărare? Pentru că nu toată lumea are imaginea clară despre vaccinare.

În acest context, dar și în acela al lipsei cronice de timp, medicii nu mai comunică la fel de eficient cu pacienții lor sau nu în măsura așteptărilor acestora. Pacienții nu mai au încredere în sistemul medical. O mulțime de vindecători de ocazie le oferă soluții facile, ieftine în aparență, nereglementate de niciun for de specialitate, în timp ce medicii sunt forțați să solicite consimțământ scris după ce oferă informații standardizate, uneori lipsite de empatie, ceea ce accentuează temerile părinților.

Din fericire, un modul de comunicare va fi disponibil începând cu acest an pentru medicii rezidenți din medicina familiei, odată cu creșterea duratei stagiului de pregătire, de la trei la patru ani. Poate că în timp se va reuși implementarea unor astfel de module și în stagiile de pregătire pentru alte specialități.

Ca profesioniști, trebuie să punem în balanță realizările vaccinurilor, așa cum se întâmplă cu realizările altor medicamente. Așa cum penicilina a salvat milioane de vieți, și vaccinurile au salvat milioane de vieți. Știm foarte bine că există reacții alergice la penicilină, știm foarte bine că există reacții adverse la vaccinuri. Ele nu sunt ascunse publicului, sunt expuse în mod transparent, raportate periodic, plasate pe prospectele și rezumatele caracteristicilor fiecărui produs.

Recomand parcurgerea integrală a articolului pe Viața-Medicală.ro!

 

Fii la curent cu ultimele noutati de pe pagina de Facebook
Distribuie prietenilor:
Subscribe to our newsletter