Blogul unui medic rezident psihiatru pasionat de Minte, Medicina si Muzica. Cursuri Medicina Timisoara.

Sistemul suntem noi…

Azi la stagiul de hematologie:

Asistenta de grupă, fiind de gardă, a avut un consult în urgențe și ne-a chemat și pe noi să vedem cazul. În aceeași încăpere, staționarul de la subsol, mai era o doamnă în vârstă care spunea că nu se simte deloc bine și ne-a rugat să chemăm pe cineva din urgențe să o vadă. Am mers la camera de urgență și am expus problema. Mi s-a răspuns că tanti e un ”client” fidel al UPU-lui și că vine de câteva ori pe lună doar ca să fie băgată în seamă și că tocmai ce a fost consultată. Am mai văzut asemenea cazuri și mi-am dat seama cam despre ce e vorba (am avut o străbunică…știu cum e…).

Am ajuns jos în staționar și i-am comunicat asistentei de grupă răspunsul celor din urgențe. ”E OK. Important e că știu cei de acolo că pacienta se simte rău.” Eu nu am știut că între timp s-a mai dus o colegă să facă același lucru ca și mine. Dar ea a primit un răspuns ”puțin” mai diferit:

”Tu cine ești? Voi aveți stagiu de hematologie, nu aveți treabă cu pacienții din UPU. Nu e pacientul tău, las-o să moară!”

Apoi am rugat-o pe tanti să ne dea numărul unui membru al familiei ca să știe cineva de ea. O colegă a sunat pe fiica ei și i-a răspuns la fel cum mi-au răspuns mie medicii din urgențe: să o lăsăm că face teatru.

Nu știam pe cine să mai credem. Într-adevăr, tanti părea că joacă teatru și din moment ce tocmai a fost consultată de cei din urgențe, mă gândesc că nu era chiar așa grav pe cum părea. Ne-a și pus să-i luăm pulsul, susținând că are un ritm cardiac foarte neregulat, dar s-a dovedit (am martori) că nu e chiar așa.

Am vrut să o rog pe colega mea să vă povestească ea printr-un guest post ce s-a întâmplat, dar am văzut că a afectat-o destul de tare ce s-a întâmplat și n-am vrut să înrăutățesc lucrurile.

Știu că există pacienți care vin în urgențe numai ca să fie în mijlocul atenției, dar nu cred că un medic trebuie să dea asemenea răspunsuri chiar unor viitori colegi de breaslă. Colega cu pricina nici măcar nu e din România. A venit aici tocmai din Suedia să facă medicina. Vorbește foarte bine românește și tocmai ce a condus o anamneză la o pacientă înainte să întrăm în staționar. România este cunoscută în Occident pentru accesul facil la pacienți în timpul stagiilor la Facultățile de Medicină. Bineînțeles, și pentru costul scăzut al taxelor de școlarizare…și multe altele.

Nu știu dacă pe noi, românii, ne mai șochează astfel de comportamente. Ne-am obișnuit să dăm vina pe sistem, pe guvern, pe toată lumea în afară de noi. Cred că dacă schimbarea ar începe de la noi (aici mă includ primul pe listă), ne-ar fi mult mai ușor să schimbăm sistemul. Orice sistem, nu doar cel medical sau educațional (sau chiar cel religios). De fapt, sistemul suntem noi…oameni noi…

Fii la curent cu ultimele noutati de pe pagina de Facebook
Distribuie prietenilor:
1 Comment
  1. Alwina Stan says

    Eu sunt rezidenta in anul I pe interne la Spitalul Clinic Jud de Urgenta Tg Mures. Am avut si eu ceva garzi in scurta mea viata de medic de pana acum 😛 In fiecare dintre ele era cel putin un caz de persoana nu foarte stabila psihic, care s-a certat cu iubitul/iubita/parintii etc si care dorea sa impresioneze prin inghitirea a cateva tablete de Xanax, Diazepam (ba chiar si intoxicatie cu Paracetamol am avut) si sa faca o mica excursie cu ambulanta pana la smurd. In aceste cazuri se cere consult de interne ca sa determine daca pacientul e stabil hemodinamic sa fie trimis la psihiatrie direct sau daca mai trebuie sa “poposeasca” nitel si pe la noi pe sectie. Am fost chemata si la ore de genul 2, 3 a.m pt cazuri de genul, dar niciodata (indiferent cat de tare ma deranja solicitarea) nu m-am razbunat pe pacient, in sensul sa ma comport urat cu el/ea sau sa ma exprim precum in cazul prezentat de tine-sa zic ceva de genul “ia mai da-o incolo de toanta, ca vrea numai sa impresioneze, las’ sa crape ca doar asta voia, nu?” In schimb m-am dus sa vad despre ce este vorba, uneori chiar erau cazuri de depresii severe (moartea unui copil, etc). Bineinteles ca altii nu se comporta la fel, dar asta nu inseamna ca noi nu putem da un exemplu. Nu toti pacientii sunt la fel, unii pot fi chiar de-a dreptul nesimtiti, dar cu totii au dreptul la ingrijire medicala (eu spre exemplu nu as refuza ingrijire nici macar unui condamnat la moarte, pentru ca am jurat ceva si chiar cred in juramantul ala, oricat ar suna ca un cliseu). O saptamana frumoasa si mult succes pe drumul tau de medic in devenire, satisfactii vor fi, chiar daca nu materiale la inceput 🙂 Eu cel putin nu regret nicio secunda ca am ales medicina!

Leave A Reply

Your email address will not be published.